
Ce este perfectiunea? A reusit vreodata cineva sa defineasca aceasta notiune in asa fel incat sa deosebeasca partile componente de total? In acest sens eu nu doresc sa definesc perfectiunea drep un cumul de factori care, selectiv alesi pentru fiecare individ in parte contureaza o imagine in care nimic nu este deplasat. Poate m-am exprimat gresit. Nu doresc definirea perfectiunii ci a perfectiunii universal valabile care, indiferent de individul care o examineaza sa isi pastreze proprietatea mai sus amintita.
Acum se infiripa in capul dumneavoastra bineinteles intrebarea ce survine logic in urma rationamentului precedent : "De ce?"
In toata viata noastra fie din instinct animalic, fie din dorinta de emancipare emotionala sau Dumnezeu stie ce alta cauza mai mult sau mai putin morala cautam o persoana cu care dorim sa fim impreuna. Si e un moment divin cand realizam ca am gasit ceea ce cautam. Ai fluturi in stomac, porumbei albi zboara deasupra capului cu fire de maslin in cioc, drumurile sunt pavate cu petale de trandafir - gusti in sfarsit edenul. Din pacate in aceste randuri nu caut sa fiu obiectiv, pana la urma nu sunt un analist, sociolog, deontolog, jurnalist etc. ci doar o simpla persoana care in urma acestor experiente a tras o concluzie demna de adus la cunostinta si altor musculite ce vor zbura frenetic in aceasta panza de paianjen, asa ca voi vorbi din perspectiva barbatului indragostit.
Sa-mi fie cu iertare de domnite si doamne dar dupa un timp in care edenul e in palma ta vrei sa-l tii, sa-l atingi sa-l stii aproape. Dar el dispare incet, se risipa usor usor printre degete il pierzi in vant si te uiti inmarmurit unde e? Confuz te uiti in preajma si nu vezi decat gri. Fluturii din stomac devin o durere care te roade, porumbeii albi se transforma in corbi sinistri si petalele de trandafir in piatra rece de rau. De ce? Simplu - pentru ca perceptia perfectiunii s-a risipit. Si nu trebuie sa fie si/doar din partea ta e de ajuns ca jumatatea ta sa inceapa sa piarda notiunea, sa nu mai creada in perfectiune si tot visul se destrama usor.
Acum intelegeti de ce doresc o definitie a unei perfectiuni universale? Pentru ca doresc sa fiu perfect. Nu pentru toti, macar pentru o persoana, din nou, dar pentru totdeauna. Pentru ca deodata nu mai conteaza ca esti tot ce n-a avut vreodata. Conteaza ca nu pui capacul la pasta de dinti nu ca ii cumperi flori fara vre-o ocazie anume. Conteaza ca te incapatanezi sa imbraci camasa aceea ai carei nasturi nu-i plac nu ca esti ingrijit si ordonat. Conteaza ca dimineata nu vrei nici in ruptul capului sa beti cafea impreuna ci faci pe asinul si bei ceai nu ca te trezesti mai devreme si le faci pe amandoua. Conteaza ca in ziua X, pe data Y la ora Z ai preferat sa stai cu prietenii decat sa mergi cu ea la cumparaturi nu ca toata saptamana ai mers cate o ora doar ca sa o vezi. Nu mai conteaza sacrificiile, nu mai conteaza ce faci bine, nu mai conteaza calitatile, nu mai conteaza lucrurile majore, ci detaliile, privilegiile pe care le ceri oricatde putine sunt ele, conteaza ce nu faci bine, ce gresesti, ce defecte ai.
De mult spuneam cuiva ca iubirea adevarata consta in acceptarea defectelor. Se pare ca iubirea perfecta consta in numarul lor.


