luni, 5 mai 2008

"Haina nu face pe om, il schimba incet..."


De aveti vreodata timp sa va plimbati prin orice "firma" ori "sediu" ori fitece locatie prin care se preumbla indivizi cu produse de birotica si papetarie sub brat cheltuiti un moment sa priviti cu atentie "personalitatile" din spatele costumului.

Sa nu pierdeti mult timp cu cei sufocati de o cravata simpla, evident ieftina, care in viitorul apropiat puteti fi siguri ca va avea nodul undeva la cel de-al doilea nasture al camasii cu manecile suflecate pana putin sub cot. Nu au nimic interesant...sunt doar cei ce muncesc, fara teluri ori sperante, probabil cu secrete ascunse care nu merita insa discutate acum.
Priviti insa atent pe cei tineri, cu frizura imbibata de gel, cu un zambet zeflemitor pornit inca din gatul incapsulat de o camasa viu colorata, majoritar inconjurata de un costum ce sclipeste in lumina zilei mai rau decat un ciob de sticla. Se uita la tine de sus cu un simt al importantei extraordinar aruncand irisul spre coltul ochiului intr-o privire degradanta catre tine, cel ce astepti calm la rand, intr-o betie auto-impusa de simt al raspunderii. Amuzati-va copios pe seama lor caci ei nu stiu nimic, si nu...existenta lor nu constitue o problema existentiala pentru restul "costumelor" din respectiva incapere si in special pentru cei din incaperile adiacente. Zambiti fara vre-o frica dupa ce v-a adresat "privirea ucigatoare" de infant debusolat caci e prea ocupat sa-si gaseasca ocupatie mergand tantos cu nasul pe sus in timp ce restul se intreaba "cine-i mah asta..."
Luati aminte la cei ce poarta la costumul contrafacut, cu aspect pretentios si nume necunoscut pe eticheta, camasa cu maneci scurte, ce cuprind doua maine groase terminate cu degete butucanoase, inramand o cravata subtire si scurta in relativitate cu abdomenul extrem de...dezvoltat ce se oglindeste in tegumentul bine intins pe forma sferoida de sub barbie. Ei poarta intr-o singura mana un dosar plin de foi, probabil chitante si facturi si se preumbla cu o fata de om vizibil ocupat dintr-un birou in altul cu acelasi dosar. Ei sunt clovnii. Intotdeauna murdari de mancare pe degete, niciodata cu sacoul ce se asorteaza cu pantalonii, in general doar cu haina lor de piele trasa pe deasupra de culoare neagra. Grasi pana aproape de imobilizare ung pana la refuz dosarul purtat de diferite mirodenii si condimente. Mai amuzant e ca de obicei e acelasi dosar, in fiecare zi, fara exceptie...(probabil si in week-end) plin in general de chitante si facturi jumatate pentru materii inexistente si jumatate contrafacute.
Priviti si ganditi-va singuri la lucruri amuzante in timp ce asteptati inceata deplasare a sistemului nostru birocratic. Priviti secretara cocheta care inca are lacune in ceea ce priveste raspunderea la telefon, functionara publica in pulovar si fusta cu parul roscat si tuns scurt cu privirea disperata catre mai mult, directorul incet, calm, si lenes care se plimba pe hol cu o mana in buzunar si cu cealalta pe mobilul extravagant ale carui secrete digitale inca ii sunt necunoscute, cei ce ies din biroul de marketing dezorientati, speriati si infricosati de meseria pe care ei insasi si-au ales-o. Amuzati-va caci de va enervati nu rezolvati nimic, nici pentru ce v-ati deplasat in locatia respectiva initial, nici furia proaspat acumulata.
Amuzati-va si tineti minte ca haina nu il face pe om ci il schimba incet..incet...incet....