"Iubirea perfecta e intre doi oameni...perfecti"

Ce este perfectiunea? A reusit vreodata cineva sa defineasca aceasta notiune in asa fel incat sa deosebeasca partile componente de total? In acest sens eu nu doresc sa definesc perfectiunea drep un cumul de factori care, selectiv alesi pentru fiecare individ in parte contureaza o imagine in care nimic nu este deplasat. Poate m-am exprimat gresit. Nu doresc definirea perfectiunii ci a perfectiunii universal valabile care, indiferent de individul care o examineaza sa isi pastreze proprietatea mai sus amintita.
Acum se infiripa in capul dumneavoastra bineinteles intrebarea ce survine logic in urma rationamentului precedent : "De ce?"
In toata viata noastra fie din instinct animalic, fie din dorinta de emancipare emotionala sau Dumnezeu stie ce alta cauza mai mult sau mai putin morala cautam o persoana cu care dorim sa fim impreuna. Si e un moment divin cand realizam ca am gasit ceea ce cautam. Ai fluturi in stomac, porumbei albi zboara deasupra capului cu fire de maslin in cioc, drumurile sunt pavate cu petale de trandafir - gusti in sfarsit edenul. Din pacate in aceste randuri nu caut sa fiu obiectiv, pana la urma nu sunt un analist, sociolog, deontolog, jurnalist etc. ci doar o simpla persoana care in urma acestor experiente a tras o concluzie demna de adus la cunostinta si altor musculite ce vor zbura frenetic in aceasta panza de paianjen, asa ca voi vorbi din perspectiva barbatului indragostit.
Sa-mi fie cu iertare de domnite si doamne dar dupa un timp in care edenul e in palma ta vrei sa-l tii, sa-l atingi sa-l stii aproape. Dar el dispare incet, se risipa usor usor printre degete il pierzi in vant si te uiti inmarmurit unde e? Confuz te uiti in preajma si nu vezi decat gri. Fluturii din stomac devin o durere care te roade, porumbeii albi se transforma in corbi sinistri si petalele de trandafir in piatra rece de rau. De ce? Simplu - pentru ca perceptia perfectiunii s-a risipit. Si nu trebuie sa fie si/doar din partea ta e de ajuns ca jumatatea ta sa inceapa sa piarda notiunea, sa nu mai creada in perfectiune si tot visul se destrama usor.
Acum intelegeti de ce doresc o definitie a unei perfectiuni universale? Pentru ca doresc sa fiu perfect. Nu pentru toti, macar pentru o persoana, din nou, dar pentru totdeauna. Pentru ca deodata nu mai conteaza ca esti tot ce n-a avut vreodata. Conteaza ca nu pui capacul la pasta de dinti nu ca ii cumperi flori fara vre-o ocazie anume. Conteaza ca te incapatanezi sa imbraci camasa aceea ai carei nasturi nu-i plac nu ca esti ingrijit si ordonat. Conteaza ca dimineata nu vrei nici in ruptul capului sa beti cafea impreuna ci faci pe asinul si bei ceai nu ca te trezesti mai devreme si le faci pe amandoua. Conteaza ca in ziua X, pe data Y la ora Z ai preferat sa stai cu prietenii decat sa mergi cu ea la cumparaturi nu ca toata saptamana ai mers cate o ora doar ca sa o vezi. Nu mai conteaza sacrificiile, nu mai conteaza ce faci bine, nu mai conteaza calitatile, nu mai conteaza lucrurile majore, ci detaliile, privilegiile pe care le ceri oricatde putine sunt ele, conteaza ce nu faci bine, ce gresesti, ce defecte ai.
De mult spuneam cuiva ca iubirea adevarata consta in acceptarea defectelor. Se pare ca iubirea perfecta consta in numarul lor.

"Sa vrei sa stii tot e periculos, sa crezi ca stii tot e mult mai rau"

Zi insorita de primavara tarzie. Racoare dar nu frig, senin dar fara soare dogoritor, o zi superba. Ce moment inoportun sa rasfoiesc, digital vorbind, doua site-uri-blog, ce e drept solid construite de persoane evident integre cu o cantitate considerabila de bun-simt si bun-gust care gasesc in ipocrizia, incultura, analfabetismul si incapacitatea de a gandi a unor personaje grotesti de stupide, tinta unor glume ironic-sarcastice de bun gust ce au adus un zambet pe fata aceasta obosita de cotidianism exasperant.
Nu pot refuza mica placere a vietii de a ma uita in jurul meu cateodata si sa ma amuz, precum si detinatorii site-urilor precizate anterior, de produsele sistemului social romanesc ce a permis expandarea in nestire a unor curente bine cunoscute de colocatarii mei in aceasta tara a tuturor posibilitatilor. Nu merita amintite deloc, dar totusi pentru a trasa o linie comuna in aceasta discutie voi mentiona curentul frizurilor haotic-anarhiste, moda ochelarilor-masca de sudura, curentul pozelor kitsch, de natura pornografica ce au o singura destinatie: un site public cu optiunea afisarii pozelor ce detin si dovada "prietenilor" din propria lista, si bineinteles cel al clipurilor video filmate cu un telefon mobil care nu fac decat dovada unui teribilism inutil sau a netezimii encefalului protagonistului. Da, imi pare rau ca tocmai astazi m-am hotarat sa vizitez site-urile la care am facut referinta anterior pentru ca, odata cu umorul de calitate vin si poze si/sau clipuri video de tipul celor amintite precedent care iti irita retina, zgaraie timpanul si chiar uneori fara comentariile originale iti solicita ambii lobi la capacitate maxima pentru a descoperi fitece urma de logica.
Ceea ce ma sperie cel mai mult este ca cei ce se regasesc pe aceste locatii digitale, ale caror adrese le voi mentiona ulterior, nu vad greselile subliniate ci dimpotriva se incapataneaza sa ramana in sfera lor infima lipsita de orice fel de logica, bun-simt, bun-gust, abilitati sociale sau civice, plina pana la refuz insa cu "talent, aur,beemveuri, mertzane, stil, genti, tricouri si curele D&G"si multe altele.
Imi place sa spun ca niciodata nu am stiut si nu voi sti mult. De fapt ma sperie magnitudinea lucrurilor pe care nu le stiu chair din propria proximitate. Traiesc insa cu speranta ca maine voi sti mai multe decat azi, si indeajuns incat sa imi dau seama ca inca nu stiu de fapt mai nimic. De ce? Pentru ca o cantitate de cunostinte considerabila este direct proportionala cu numarul intrigilor si itelor in care te incurci intelectual si moral. Putem deci induce ca a vrea sa stii tot este extrem de periculos. Nu ma intelegeti insa gresit, a crede ca stii totul asa cum fac pitzipoancele si cocalarii e cu mult mai rau.

"Haina nu face pe om, il schimba incet..."

De aveti vreodata timp sa va plimbati prin orice "firma" ori "sediu" ori fitece locatie prin care se preumbla indivizi cu produse de birotica si papetarie sub brat cheltuiti un moment sa priviti cu atentie "personalitatile" din spatele costumului.

Sa nu pierdeti mult timp cu cei sufocati de o cravata simpla, evident ieftina, care in viitorul apropiat puteti fi siguri ca va avea nodul undeva la cel de-al doilea nasture al camasii cu manecile suflecate pana putin sub cot. Nu au nimic interesant...sunt doar cei ce muncesc, fara teluri ori sperante, probabil cu secrete ascunse care nu merita insa discutate acum.
Priviti insa atent pe cei tineri, cu frizura imbibata de gel, cu un zambet zeflemitor pornit inca din gatul incapsulat de o camasa viu colorata, majoritar inconjurata de un costum ce sclipeste in lumina zilei mai rau decat un ciob de sticla. Se uita la tine de sus cu un simt al importantei extraordinar aruncand irisul spre coltul ochiului intr-o privire degradanta catre tine, cel ce astepti calm la rand, intr-o betie auto-impusa de simt al raspunderii. Amuzati-va copios pe seama lor caci ei nu stiu nimic, si nu...existenta lor nu constitue o problema existentiala pentru restul "costumelor" din respectiva incapere si in special pentru cei din incaperile adiacente. Zambiti fara vre-o frica dupa ce v-a adresat "privirea ucigatoare" de infant debusolat caci e prea ocupat sa-si gaseasca ocupatie mergand tantos cu nasul pe sus in timp ce restul se intreaba "cine-i mah asta..."
Luati aminte la cei ce poarta la costumul contrafacut, cu aspect pretentios si nume necunoscut pe eticheta, camasa cu maneci scurte, ce cuprind doua maine groase terminate cu degete butucanoase, inramand o cravata subtire si scurta in relativitate cu abdomenul extrem de...dezvoltat ce se oglindeste in tegumentul bine intins pe forma sferoida de sub barbie. Ei poarta intr-o singura mana un dosar plin de foi, probabil chitante si facturi si se preumbla cu o fata de om vizibil ocupat dintr-un birou in altul cu acelasi dosar. Ei sunt clovnii. Intotdeauna murdari de mancare pe degete, niciodata cu sacoul ce se asorteaza cu pantalonii, in general doar cu haina lor de piele trasa pe deasupra de culoare neagra. Grasi pana aproape de imobilizare ung pana la refuz dosarul purtat de diferite mirodenii si condimente. Mai amuzant e ca de obicei e acelasi dosar, in fiecare zi, fara exceptie...(probabil si in week-end) plin in general de chitante si facturi jumatate pentru materii inexistente si jumatate contrafacute.
Priviti si ganditi-va singuri la lucruri amuzante in timp ce asteptati inceata deplasare a sistemului nostru birocratic. Priviti secretara cocheta care inca are lacune in ceea ce priveste raspunderea la telefon, functionara publica in pulovar si fusta cu parul roscat si tuns scurt cu privirea disperata catre mai mult, directorul incet, calm, si lenes care se plimba pe hol cu o mana in buzunar si cu cealalta pe mobilul extravagant ale carui secrete digitale inca ii sunt necunoscute, cei ce ies din biroul de marketing dezorientati, speriati si infricosati de meseria pe care ei insasi si-au ales-o. Amuzati-va caci de va enervati nu rezolvati nimic, nici pentru ce v-ati deplasat in locatia respectiva initial, nici furia proaspat acumulata.
Amuzati-va si tineti minte ca haina nu il face pe om ci il schimba incet..incet...incet....

"Sa fii cinstit cu tine, nu si cu altii"

Doar un punct. Intr-o lume fara prea mult cusur s-au gasit in adevar minti luminate probabil "cu lanterna" sa sistematizeze un haos. Ce utopic e sa visezi la o lume ce functioneaza fara intreruperi sau exceptii, intr-un aval lin si cristalin intru un viitor previzibil de divin.

Dar asa se intampla cand unii viseaza si altii, fara carte, ori scrupule, ori orbiti de putere sau bani sau faima, ori un amestec omogen de toate, fura aceste vise si cauta sa ti le serveasca pe o tava de argint. Aparitii frumos ornate cu promisiuni si vorbe cu un anume cusur ce aduc aminte de progres, generatii viitoare si o viata mai usoara, glazurate cu argumente vagi despre trecut, ce a fost, foste generatii si cum existenta noastra de o insemnatate extraordinara pentru constiinta lor ii duce pe noi culmi ale sinceritatii si responsabilitatii "civice", impreuna, ma irita, intr-o maniera absolut demonica pe plan logic ( caci pe cel moral nu ma consider pe un piedestal deasupra lor...cu totii avem secrete ).
Grupul sutelor de miliarde de fiinte umane ce traiesc intr-un sistem corupt, plin de lacune legislative si executive, cei care fie ca stiu, fie ca banuiesc, fie ca ignora cu incapatanare faptul ca nu exista scapare din aceasta masinarie ruginita si poticnita, invechita, cu nenumarate defecte structurale majore saluta ___________. (reclama se plateste :) )
Si sunt cinstit cu mine, si-mi recunosc greselile, incercarile de a continua, nenumaratele esecuri, imi recunosc insa si micile reusite, nu ma mint...e inutil...pana la urma sunt unul dintre cei mai buni prieteni ai mei...ce singuratic......ce ilogic ar fi sa ma pierd pe mine. Asa ca voi continua sa inteleg regulile doar pentru a le ocoli, voi invatza legi pentru a le incaleca fara sa le incalc, alimentat de un scop ridicol, dar plauzibil si vegheat de catre Dumnezeu.
Nu ma voi minti nicicand, insa nimeni sa nu se astepte la acest serviciu. Caci lumea e o minciuna, un zambet de curtoazie, un salut aruncat in vant cu speranta ca, intr-un viitor, vei avea ceva de castigat din el.